Chiar dacă nu se încadrează la categoria: “Întâmplări din baruri” şi este o poveste dintr-o sesiune de training-uri pe la Tismana…trebuie s-o scriu. Nu voi uita în viaţa mea ce s-a întâmplat, peripeţiile începând încă din Craiova de la îmbarcarea în microbuz. Dar până la îmbarcare să vă povestesc cum l-am luat cu mine pe domnul D. Plecarea în ziua respectivă era la ora 10, sau cam aşa ceva… Dis de dimineaţă, îl sun pe om să-l întreb dacă vrea să meargă la Tismana că tot era moca şi nu plăteam nimic de la mine + că nu-l duceam în spate şi mai era şi o companie bună când venea vorba de stat la bere şi aberat. Iniţial omu a spus că refuză plecarea din motive pe care sincer să fiu acum nu mi le mai aduc aminte, dar nu erau aşa de importante. În ziua respectivă eu mai aveam ceva de rezolvat şi pe la 11 (în condiţiile în care plecarea era la 10, dar oricum s-a plecat la 13:00) eu încă nu ajunsesem acasă, şi alflându-mă într-un taxi îl văd pe omul ăsta cu mama sa pe stradă, opresc maşina lângă ei cu intenţia de a-i lua acasă pentru că mergeam în direcţii asemănătoare. Ajunşi în maşină, mama respectivului îmi spune:

-Data viitoare când mai sunt excursii, să vorbeşti întâi cu mine! Că ăsta e zăpăcit şi le refuză! Uite, cum o pierdu pe cea de azi!

-Păi, nu o pierdu! După cum vedeţi nici eu nu ajunseu şi mă aşteaptă. Mergi mă? Că avem timp!

-Păi…hai că merg!

Am ajuns la om, şi-a luat hainele şi am pornit spre locul în care se făcea îmbarcarea. O imagine comunistă, în faţa unui cămin…un grup de oameni care ieşiseră în faţa căminului în care stăteau…de sus se arunca cu ouă, se scuipa…ce să mai, genial de-a dreptul! Ne-am îmbarcat în microbuze şi am pornit spre primul peco pentru a face plinul cu bere pentru bucata de drum ce o aveam de parcurs. Bineînţeles că spre Tg.-Jiu nu  mai puteam pentru că făceam pe noi şi nu puteam opri pentru că treceam din sat în sat, şi nu pot descrie sentimentul de eliberare pe care l-am avut în momentul în care am prins o porţiune fără case în care microbuzul a oprit.

Ajunşi într-un final la Tismana, aşteptam repartizarea pe camere! Camerele erau de 4 persoane, grupul nostru de “oameni de încredere” era doar de 3: C.B, E.U., D.B. Am trecut noi pe listă doar 3 şi am predat lista. Ulterior aud strigând: Camera X,: B. cu U cu D şi cu B! Noi, auzind astea: Hai, Hai! Omul nostru, D. zice:

-Bă, stai aşa…că eu sunt şi D şi B!

-Taci mă! Că ei nu ştiu! Vino că rămânem 3 în cameră!

-Aaaa! Da! Hai!

Bineînţeles că primul lucru făcut a fost să închidem uşa şi să scoatem arsenalul pentru a ne simţi bine…şi ne-am simţit! După ceva timp, apare în peisaj şi domnişoara C. ce după primii doi paşi în cameră spune:

-Maaaa, a ce miroase aici? Bă, vreau şi eu! Nu mai plec de aici!

-Pfff, mamă se prinse asta!

-Acum ce să facem, unu în plus nu strică, râdem mai mult!

-Hai, închide uşa!

-Eşti sigură că vrei?

-Da!

-D-ăsta? Bineeee!

-În scurt timp, o văd pe fată cum se îndrepta aşa cu faţa spre pătura de pe pat, în cădere rostind un ” ‘Ai să-mi bag pula! “…şi rămânân acolo pentru o perioadă destul de lungă de timp. Disperată, prietena ei L. bătea în uşă pentru că nu ştia ce se întâmplă, iar noi n-o lăsam să intre în cameră. A bătut în uşă până a rupt bucata de placaj, ce ţinea locul unui geam ce fusese odată acolo. S-a certat o perioadă de timp domnul E., chestie care pentru noi era un motiv teribil de amuzament, pentru că ea se enerva extraordinar de mult iar noi râdeam ca porcii supărând fata şi mai mult…Oooof! Ce trist!

Dar partea interesantă acum începe…

Eram într-o seară acasă, liniştit…neavând chef de ieşiri sau ceva de genu’. Sună telefonul!

-Bă, mergi la o bere?

-O să merg, ce să fac…pracă nu pot să refuz chiar dacă stătui aşa toată ziua.

Am ajuns într-un final la barul respectiv şi datorită faptului că nu mai aveam locuri, am decis să stăm aşa în colţul barului, în picioare. Nimerisem bine, era cântare! Chiar dacă nu aveam chef de cântare la ora aia, după câteva beri mă simţeam extraordinar de bine. Ştiţi voi…pofta vine mâncând! Discuţii peste discuţii, unele mai interesante…altele doar aşa să fie. În faţa noastră, o masă liberă şi pe masă o tipă. Se holba la mine. După care la alt prieten, după care la celălalt. Oook! Priviri insistente, şi toate cele….până ajung lângă ea! M-am pus şi eu pe masă şi am început să vorbim. Ne apropiam foarte mult, până în momentul în care vine un tip de afară şi o pupă! What the fuck…asta avea gagic! În fine, nu puteam să mă dau jos de pe masă imediat, pentru că dădeam de bănuit aşa că am mai aşteptat. Tipa stătea cu fundul pe masă şi picioarele pe un scaun. Eu, tot aşa cu picioarele pe acelaşi scaun. Tipul în spatele ei, ţinând-o în braţe! Îmi place să cred că nu-mi făcea semne, cu prietenul care o ţinea în braţe, dar parcă erau prea multe şi prea dubioase. Am mai rămas un pic pe masă, după care am plecat sub pretextul că mă duc să-mi iau o bere! Între timp, ajunge în bar G. rupt de beat, croit pe un alt bar…

-Bă, mergem colo?

-Mergem frate!

Aici vine faza amuzantă. Nu ştiu cum dracu dar în maşină eram 6 şi cei din spate stăteau foarte înghesuiţi. Mă uit un pic mai atent, tipa de pe masă şi tipul, în maşină cu noi! Oook! Ajungem în bar, cu toate că locul ăla nu mă încântă foarte tare. Extraordinar de mult fum. Hai să bem…

La un moment dat eram singurii din bar care mai dansau, iar tipa respectiva era când cu mine, când cu celălalt, când cu celălalt, când cu celălalt…în condiţiile în care prietenul ei era la masă exact ca o femeie cu o sticlă de suc în faţă. La un moment dat, vine G., cel cu maşina şi zice:

-Bă, cine e mă asta? Imaginaţi-vă puţin reacţia mea în condiţiile în care tipa venise cu el în maşină! Am stat un pic până am terminat cu râsul şi i-am spus că habar nu am. După toată seara în care aia fusese cu noi toţi, întrebă tipul:

-Te superi dacă mă dau la ea? )

-Păi, nu te dai frate! )

La final, cuplul a plecat şi în momentul în care au trecut pe lângă mine…tipa a rămas puţin în spate şi nu ştiu cum dracu ni s-au întâlnit mâinile, iar în momentul ăla, eu zic că am făcut un gest foarte discret şoptindu-i: Ne mai vedem! în timp ce o ţineam de mână! Daaaar, se pare că nu a fost deloc aşa pentru că în momentul în care cei doi au plecat au venit la mine cei ce erau cu mine spunându-mi:

-Bă, ce dracu trăgeai de aia în halul ăla?

-Ce trăgeam mă?  Că d-abia am atins-o!

-Daaaaaa! D-aia se uita gagicu-so aşa la tine, nu?

-Oups!

Cred că pe tipa respectivă am mai văzut-o o dată de atunci, dar la fel de dubioasă. N-am mai schimbat nici o replică pentru că eu nu eram sigur că este ea…iar ea era…ea!

Şi s-a mai lungit puţin seara respectivă până pe la 6 dimineaţa, când omul nostru s-a oferit să ne ducă cu maşina acasă. Noi, mai tâmpiţi ca el…hai că mergem! Şi uite aşa pe la 6 şi ceva era să murim pentru că tipul cu care eram a intrat într-o curbă cu viteză  foarte mare, sărind într-o bordură şi oprindu-ne exact în faţa unui pom! Destul de nasol! Dar prima mea replică a fost: NU SCAPĂ ĂŞTIA AŞA REPEDE NE NOI! Bineînţeles că nu ne-am mai dus acasă, şi am preferat o bere…dar se pare că nu a mai intrat berea după sperietura respectivă aşa că am luat o cafea şi un suc şi am tras de le până a doua zi în jur de 9, gândindu-ne că era cea mai frumoasă dimineaţă pe care o văzusem vreodată!

O seară al dracu de plină, şi am mai scăpat şi de moarte! Interesant!

O seară care promitea multe. Într-un bar…voie bună, oameni care se distrau extraordinar de bine, bere multă şi noi – 4 oameni mai mult decât bine-dispuşi care nici nu mai ştiau cum aterizaseră acolo. Toate bune şi frumoase până aici, până în momentul în care văd la una din mesele apropiate un grup de prieteni care făceau semne disperate cu nişte shot-uri de tequilla în mână. Era o invitaţie pe care o puteam refuza? Nu! Aşa că am ales să merg la masă şi să dau repede pe gât unul dintre misterioasele shot-uri. Din partea lor a venit invitaţia de a sta cu ei la masă şi bineînţeles că nu am refuzat. Seara s-a încins destul de mult dacă stau să îmi aduc aminte, şi în scurt timp mesele deja erau trase lângă perete pentru a face loc puhoiului de oameni care avea chef de dans. Halbele zburau de pe mesele lovite de cei ce dansau asemenea unor muşte turbate. Un haos greu de descris dar parcă foarte interesant de aproape. O imagine cu oameni care se distrau şi efectiv îi durea în cur de faptul că nu ştiu să danseze, că-s beţi, că sunt nu ştiu cum…exact atitudinea pe care trebuie să o ai atunci când pleci la distracţie. Uşor, uşor printre noi îşi fac loc 4 fete. Una…cât de cât ok, restul…jumătate din tot barul făcea cât una singură dintre ele. Domnul, cum să-i zic eu lui…că sigur o să citească şi o să se supere ), o să-i zic…Pinochio!(nu ştiu de unde mi-a venit asta, dar sună bine! No offence, dude!) Domnul Pinochio, sare repede în mijlocul lor şi începe să danseze! Primul lucru pe care l-am putut face a fost să râd ca un isteric pentru că pe o piesă dnb nu e chiar indicat să fii între 3 tipe de 5 ori mai mari ca tine. Chir nu te simţi în largul tău…te simţi mai mult în largul lor, dacă stai să te gândeşti. Bun, urmează o piesă mai lentă şi dintr-o dată nu-l mai văd pe zăpăcit. Întrebări peste întrebări: Bă, unde dracu plecă ăla? Ce făcu? Nu zise nimic? Unde e? Hai să-l căutăm!

În disperarea noastră, una din tipe se întoarce cu el în braţe!

Băi frate, tipa aia era atât de mare încât ăsta nu se vedea de ea şi noi ne făceam griji ca idioţii! Şi cum stăteau ei aşa lipiţi, privindu-se pasional, tipa îşi scapă senzual limba peste buzele lui. O imagine care m-a pus în cur la propriu. Nici nu-mi revenisem bine, când o vedeam pe tipă cum îl trage iar în faţa ei, voind parcă să-l înghită.

Eu: Bă, îl mănâncă?

X: Nu ştiu…sunt şanse!

În momentele astea, de la masa de care vorbisem mai devreme…care avea vizibilitate exact spre ei (noi fiind în spatele barului pentru că ne ridicasem de la masă) se ridică un prieten şi vine agale spre noi. Ajunge lângă mine şi spune:

-Îl vezi pe ăla de se pupă cu aia?

-Da!

-Pe unde-şi bagă el limba acum, acum ceva timp eu băgam altceva!

Deja începusem să-l privesc şi pe ăsta destul de dubios şi singurul lucru pe care l-am mai putut face a fost să-mi mai iau un alt shot de tequilla şi să râd ca un timpit o seară întreagă…după care m-am calmat într-un nor imens de fum!

Grasa! )

Fiind primul post pe acest blog, cred că ar fi o idee destul de bună să încep cu cea mai proaspătă întâmplare, şi anume seara trecută. Nu ştiu cum dracu facem dar chiar dacă plecăm fără nici un leu în buzunar de acasă, ajungem acasă(dacă ajungem!) a doua zi de dimineaţă. Cum mama dracu se întâmplă chestia asta, credeţi-mă că încă nu am reuşit să-mi explic, dar mă  gândesc totuşi că e un lucru destul de bun. Dar să revin. Că tot sunt  gratis şi la modă discuţiile astea pe internet(pe “mess” cu ar zice unii), încep o conversaţie cu un prieten:

-Ce zici meştere, bem şi noi cafeaua aia care sunt sigur că se va transforma în bere, mai târziu?

Omul, fără să stea prea mult pe gânduri acceptă şi ne pornim degrabă spre locul în care ne întâlnim de fiecare dată. E berea mai ieftină şi muzica foarte bună. E totuşi ok să stai să bei o bere ascultând un Red Hot Chilli Pepers, un Iggy Pop, Beatles ş.a.  şi să te gândeşti cum mama dracu facem să-i scriem ăluia pe frunte când o să se îmbete grav: NU AM BANI DE TAXI, DAR SUG PULA! şi să-l urcăm în taxi spunându-i şoferului unde să-l lase. Stând la masă şi având discuţii din ce în ce mai ciudate şi privirile aţintite fix în imenşii sâni ai chelneriţei, care ameninţa că ne dă afară dacă mai fumăm ţigări aromate în bar, pe motiv că îi vine să…vomite, mie îmi vine o idee cum că ar fi mult mai ok să schimbăm locaţia cu riscul de a parcurge o distanţă de la punctul G. la punctul P cu apostrof în coadă. Şi pornim!

Ajunşi în bar, aruncăm o scurtă privire pentru a ne uita de cunoscuţi. Nu erau foarte greu de observat penru că o singură masă era ocupată, şi aia a patronului. Damn! Nimeni cunoscut în seara asta! Zic eu gândindu-mă că bani mai aveam doar de o bere, maxim două. Dar ne aşezăm totuşi la bar, eu holbându-mă ca de fiecare dată la desenul meu şi au început discuţiile ciudate, gândindu-mă că o să le continuăm pe cele de seara trecută  în care de la fumătorii de marijuana s-a ajus la marea schismă, şi ulterior la Mihai Viteazu şi unirea care ascundea nişte interese ale sale.

Într-un final barul a rămas gol-goluţ, şi la bar doar noi 3. Am terminat berile, am achitat suma cuvenită şi ne ridicăm uşor de pe scaune pentru a merge spre ieşire. Dragul nostru barman se uită lung şi ne zic pe un ton destul de mirat: Ce faceţi mă? Eu îi spun omului liniştit că plecăm şi mă îndrept să-l salut la care el îmi spune: Dar de ce plecaţi? Răspuns: Pentru că nu mai avem bani şi te lăsăm să-ţi faci stocul! Omul dă din cap în semn de aprobare şi spune: Lasă bă! Timp în care meşterea ceva sub bar, şi anume 2 pahare de whiskey. Ne făcea şi nouă plăcere să rămânem, normal. În timp ce discutam despre problemele soţietăţii omul ne întinde o ţigară de ne place nouă: Luaţi, că merge cu whiskey!

S-au dus şi paharele de whiskey şi ţigarea şi ne trezim cu alte două pahare în faţă, de data asta de vin alb. Un vin alb al dracu de bun cu o culoare specială iar cuburile de gheaţă din el îl făceau să fie un deliciu greu de refuzat. În momentul respectiv în bar a intrat un grup de oameni, care din punctul meu de vedere nu aveau ce căuta acolo, dar mă amuzau teribil. Ideea e că se distrau copios şi voiau neapărat să bea tequilla şi “absint pârlit”. Au băut câteva shot-uri de tequilla şi un absint care l-a cam pus în cur rău pe unul dintre ei, după care au plecat! Uitându-ne după oameni cum pleacă nu am observat că în faţa noastră apăruseră alte 2 pahare de vin, de data asta roşu. Au! Zic eu, gândindu-mă că amestecasem deja berile din primul bar, cu cele de aici, cu whiskey-ul, cu vinul alb şi acum vin roşu??? Mamă! Plecăm balegă de aici! Dar “C”est la vie! “

Bă, da’ Timpuri Noi avem şi noi pe aici?

Da! Ce vrei?

Păi, Veta!

Bine, se face!

O meodie genială care te invită să baţi în barul de lemn din faţa ta până îţi rupi mâinile sau cel puţin aşa mă invita pe mine azi-noapte! Dintr-o dată văd ceva imens pe bar în faţa mea şi aud: Ia mă bongosu’ ăsta să nu mai baţi de nebun în bar. Aşa că deja formasem trupă, eu la bongos, meşteru la voce şi barmanul..ăăă…barman!

Am fost şi tobar aseară, am fost şi beat, dar nu regret. Nu regret nici o seară. Până la urmă o viaţă avem şi dacă nici de acum nu o să avem amintiri de genul ăsta, atunci când? Aşa că hai să mergem din bar în bar şi să ne distrăm cât cuprinde. Lăsaţi blog-urile şi internetul. Cu toate că în timp ce vă zic asta, chiar asta fac şi eu..dar nu pentru mult timp pentru că aştept să plec la o bere într-un alt bar!

Numai bine!